ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor]. Vezi definitia »

STATOLÍT s. n. 1. nume dat unor concrețiuni calcaroase ale statocistelor. ◊ otolit. 2. concrețiune solidă intracelulară, la plante, care-și schimbă poziția liber sub influența gravitației. (< fr., engl. statolithe) Vezi definitia »

OGOÍT, -Ă, ogoiți, -te, adj. Potolit, liniștit. – V. ogoi². Vezi definitia »

săcădít, -ă, adj. (reg.) 1. uscat; însetat; neuns. 2. slab, sleit de puteri, istovit. Vezi definitia »

cobzărit s. n. sg. v. cobzăreală. Vezi definitia »