Definita cuvantului zăbală
zăbálă (-le), s. f. – 1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom. – Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăbală
ELOCVÉNȚĂ s.f. Talent, arta de a vorbi frumos; elocință. ♦ Expresivitate, exprimare sugestivă. [Cf. it. eloquenza, lat. eloquentia]. Vezi definitia »
DOCTORÍȚĂ, doctorițe, s. f. Femeie medic. [Acc. și: dóctoriță. – Var.: (pop.) dóftoriță s. f.] – Doctor + suf. -iță. Vezi definitia »
scándilă s.f. (reg.) situație neplăcută asemănătoare cu a cuiva. Vezi definitia »
arástă (-te), s. f. – Tîrg, talcioc. Tc. araste (DAR), cf. sp. rastro. Puțin întrebuințat. Vezi definitia »
căminiadă, căminiade s. f. (pub., iron.) procesul de repartizare a spațiilor de cazare studențești la început de an universitar, adesea contestat și umbrit de unele practici ilegale. Vezi definitia »