Definita cuvantului zabit
zabít s. m. – Guvernator, militar, comandant. – Var. zabet. Tc. zabit (Tiktin). Sec. XVIII, înv. – Der. zabitlîc, s. n. (autoritate, putere); din tc. zabitnik, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zabit
NETIPĂRÍT adj. v. MANUSCRIS (1). Text scris de mână sau, p. ext., dactilografiat. ◊ Loc. adj. și adv. În manuscris = (încă) netipărit. [DEX '98] Vezi definitia »
MELANÍT s. n. granat1 de culoare neagră, în rocile eruptive alcaline. (< fr. mélanite) Vezi definitia »
TRĂSNÍT, -Ă, trăsniți, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Lovit, atins de trăsnet. 2. Zănatic, nebun. ♦ Amețit de băutură; beat. ♦ Năstrușnic, ciudat, extravagant. 3. Fig. Afurisit, blestemat, netrebnic. – V. trăsni1. Vezi definitia »
poticălít, poticălítă, adj. (înv.) care a fost abătut de la calea cea dreaptă; amăgit; înșelat, păcălit. Vezi definitia »
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici. Vezi definitia »