HALÍN¹, -Ă adj. referitor la salinizarea mării. (< germ. halin) Vezi definitia »

TRANSMARÍN, -Ă adj. De dincolo de mare, (de) peste mare. [Cf. it. transmarino, engl. transmarine, lat. transmarinus]. Vezi definitia »

LUSÍN s.n. (Mar.) Sfoară subțire din cânepă de cea mai bună calitate, folosită la matiseli. [< fr. lusin]. Vezi definitia »

chin (chínuri), s. n. – 1. Suferință, tortură, supliciu; durere fizică în general. 2. Caznă, tortură, supărare, canoneală; suferință, morală în general. Mag. kin (Miklosich, Fremdw., 98; Cihac, II, 489; Berneker 504; DAR; Gáldi, Dict., 87); cf. sb. kini, cr. kina, tc. kin. Cuvînt împrumutat din sec. XV sau înainte. După Roesler 596 (și Popescu-Ciocănel 22), ar proveni din tc. kin „ură”. – Der. chinui, vb. (a tortura, a suferi; refl., a se munci, a se strădui); chinuială, s. f. (tortură, supliciu); chinuitură, s. f. (înv., tortură); chinuitor, adj. (care chinuiește); chinzui, vb. (Trans., a chinui), der. direct de la mag. kinozni; chinzai, s. n. (Trans., supliciu, tortură). Vezi definitia »

HOLOCRÍN, -Ă adj. (despre glande) al cărei produs de excreție este eliminat prin dezintegrarea întregii celule glandulare. (< fr. holocrine) Vezi definitia »