Definita cuvantului brăcinar
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brăcinar
ECHIUNGHIULÁR, -Ă adj. (mat.; despre un fascicul de direcții sau de plane concurente) care formează unghiuri egale între oricare două direcții sau plane vecine. (< engl. equiangular) Vezi definitia »
APOFIZÁR, -Ă adj. (Anat.) Al apofizei. [< fr. apophysaire]. Vezi definitia »
BALNEÁR, -Ă, balneari, -e, adj. De băi1 (II). Stațiune balneară. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balnéaire (lat. lit. balnearius). Vezi definitia »
EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire) Vezi definitia »
SANITÁR, -Ă adj. Care se referă la sănătatea publică, care are scopul de a întreține și a ocroti sănătatea. ♦ Punct sanitar = mică unitate de asistență medicală în întreprinderi sau în locuri de muncă izolate; agent sanitar (și s.m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în special în mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care servește la transportarea bolnavilor și a răniților. // s.m. Ostaș care face parte din serviciul de îngrijire a răniților în armată. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sănătate]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z