Definita cuvantului brăcinar
BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brăcinar
rar Vezi definitia »
CAVITÁR, -Ă adj. Referitor la o cavitate, la o cavernă (2). [Cf. fr. cavitaire]. Vezi definitia »
TRONCULÁR, -Ă adj. referitor la un trunchi nervos sau de vase limfatice. (< fr. tronculaire) Vezi definitia »
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext. de chipie și de alte obiecte de uniformă (militară). – Ceapraz + suf. -ar. Vezi definitia »
SUPRALIMINÁR, -Ă adj. superior pragului conștiinței. ♦ stimul ~ = excitație capabilă de a provoca o senzație. (< fr. supraliminaire) Vezi definitia »