surdiseálă, surdiséli, s.f. (înv.) amânare. Vezi definitia »

GOÁNĂ, goane, s. f. 1. Deplasare cu pași mari și repezi; urmărire în fugă. ◊ Loc. vb. A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări. ♦ Viteză mare cu care se deplasează un vehicul; grabă mare cu care se deplasează o ființă. 2. Vânătoare (cu gonaci și câini); haită. 3. (Rar) Prigoană, persecuție. 4. (Pop.) Împerechere a vacii cu taurul. – Din goni (derivat regresiv). Vezi definitia »

MOMÂIÁȚĂ, momâiețe, s. f. (Reg.) Mogâldeață. [Pr.: -mâ-ia-] – Et. nec. Vezi definitia »

VIOLÍNĂ s.f. (Muz.) Vioară. [Pron. vi-o-. / < it. violino]. Vezi definitia »

pătătúră, pătătúri, s.f. (reg.) 1. pată. 2. porțiune de altă culoare. Vezi definitia »