Definita cuvantului zăvor
zăvór (-oáre), s. f. – 1. Încuietoare, ivăr, închizătoare. – 2. Întinzător de urzeală. – 3. Așchie, țandără. Sl. zavorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 81), cf. slov. zavora, mag. závor, zár. Sensul 3 se explică prin folosirea frecventă a unei surcele ca ivăr. – Der. zăvorî, vb. (a închide, a încuia cu zăvorul). Din mag. zár provine zar, s. n. (zăvor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zăvor
SEMITÂRÂTÓR, -OÁRE, semitârâtori, -oare, adj., s. f. (Plantă) cu tulpina întinsă parțial pe pământ. – Semi- + târâtor. Vezi definitia »
PATINÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Patinator. [Cf. fr. patineur]. Vezi definitia »
prederegătór, prederegătóri, s.m. (înv.) persoană cu funcții laice sau ecleziastice înalte. Vezi definitia »
HAȘURATÓR, hașuratoare, s. n. Instrument care servește la trasarea hașurilor. – Hașura + suf. -tor. Cf. fr. hachurateur. Vezi definitia »
ADUCTÓR, aductori, adj.m. (În expr.) Mușchi aductor = mușchi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau două organe unul de celălalt. – Fr. adducteur (lat. lit. adductor, -oris). Vezi definitia »