CÉSIU s. n. Element chimic, metal alcalin monovalent, moale, alb, care se găsește în cantități foarte mici alături de potasiu și se folosește la fabricarea celulelor fotoelectrice. – Din fr. césium. Vezi definitia »

REZÍDIU s. n. v. reziduu. Vezi definitia »

MUȚÍU adv. (Reg.; în expr.) A lătra a muțiu = a lătra înfundat. – Probabil contaminare între mut și pustiu. Vezi definitia »

chesmáriu s.m. sg. (înv.) un fel de stofă. Vezi definitia »

TRIFÓRIU, triforii, s. n. Tribună îngustă, susținută de coloane subțiri, care înconjură nava centrală în bazilicile romanice și gotice, deasupra nivelului navelor laterale. – Din fr. triforium. Vezi definitia »