VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve]. Vezi definitia »

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette) Vezi definitia »

ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică. Vezi definitia »

iepoștínă, iepoștíne, s.f. (reg.) femeie imorală, depravată. Vezi definitia »

MONOGENÉZĂ s.f. Sistem bazat pe un singur mod de reproducere. ♦ Concepție potrivit căreia fenomenele biologice, sociale, lingvistice etc. derivă dintr-un izvor comun. [< fr. monogenèse, cf. gr. monos – unic, genesis – origine]. Vezi definitia »