Definita cuvantului zurba
zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba. – Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zurba
a se face de Ohaba expr. (adol.) a se compromite. Vezi definitia »
PERTURBÁ, perturbez, vb. I. Tranz. 1. A tulbura ordinea, liniștea, mersul normal al unor fapte, fenomene etc.; a provoca o perturbație. 2. A împiedica funcționarea normală a unui sistem, a unui organism etc. [Prez. ind. și: pertúrb] – Din fr. perturber, lat. perturbare. Vezi definitia »
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber]. Vezi definitia »
laba calificata Vezi definitia »
SUCOMBÁ vb. I. intr. (Liv.) A muri, a deceda; a pieri. ♦ (Fig.) A fi zdrobit, învins. [P.i. sucómb, 3,6 -bă. / < fr. succomber, cf. lat. succumbere]. Vezi definitia »