SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius. Vezi definitia »

tot tacâmul expr. (prst.) ansamblu de procedee menite să producă satisfacție erotică. Vezi definitia »

vrúnul (= vreunul) pron. nehot. (f. vruna) Vezi definitia »

INCUNÁBUL s. n. tipăritură de la începuturile artei tipografice (înainte de anul 1500); (p. ext.) exemplar din cele mai vechi tipărituri. (< fr. incunable, lat. incunabulum) Vezi definitia »

MINÚSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus) Vezi definitia »