ȘLEÁHTĂ, șlehte, s. f. 1. (Peior.) Clică, bandă; gloată, ceată. 2. Nume dat, în trecut, nobilimii poloneze; corp de armată alcătuit din nobili polonezi. – Din pol. szlachta. Vezi definitia »

TERMÍTĂ s.f. Insectă tropicală din ordinul nevropterelor, din familia furnicii, care trăiește în colonii și este foarte stricătoare. [< fr. termite]. Vezi definitia »

AREÓLĂ s. f. 1. pată incoloră pe suprafața unui organ. ◊ cerc roșiatic care înconjură o zonă inflamată a pielii. 2. suprafața pigmentată care înconjură mamelonul sânului. 3. parte a irisului care include pupila. (< fr. aréole, lat. areola) Vezi definitia »

CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura]. Vezi definitia »

stârmínă, stârmíni, s.f. 1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă și neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste. Vezi definitia »