mehénghi (-iuri), s.m. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S.m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s.f. (fățarnică). Vezi definitia »

ZĂRGHÍ, zărghesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se țicni, a se sminti; a se zăpăci. – Et. nec. Vezi definitia »

LENCHI, lenchiuri, s. n. Situație favorabilă în jocul cu arșice. [Var.: lenghi s. n.] – Cf. tc. lenk „șchiop, schilod”. Vezi definitia »

pochí, pochésc, vb. IV (reg.; despre ființe) a lovi în cap; a bate, a lovi grav; a ucide. Vezi definitia »

a arunca șperlă-n ochi expr. (intl.) a amăgi, a înșela. Vezi definitia »