HOMEOTELEÚTĂ s. f. figură de sintaxă poetică, constând în potrivirea fonică a ultimelor silabe a două cuvinte învecinate; homeoptotă. (< fr. homéotéleute) Vezi definitia »

TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma. Vezi definitia »

HIDROCHINÓNĂ s. f. substanță organică cristalină, obținută prin reducerea chinonei, revelator fotografic, în medicină și în unele sinteze organice. (< fr. hydroquinone) Vezi definitia »

CVINTADÉCIMĂ s.f. (Muz.) Interval de două octave. ♦ Treapta a cinsprezecea a unui interval dat. [Var. cuintadecimă s.f. / cf. lat. quintadecima]. Vezi definitia »

METALÍMBĂ, metalimbi, s. f. Totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) supusă analizei; metalimbaj. – Meta- + limbă (după fr. métalangue). Vezi definitia »