TULÉI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij. Vezi definitia »

șteompéi s.m. pl. (reg.) cotoare de plante rămase pe câmp după cosit sau după secerat; ștepi. Vezi definitia »

AIRINEI, Ștefan (1920-1989, n. sat Cobîla, jud. Botoșani), geofizician român. Prof. univ. la București. Contribuții la cunoașterea structurii geologice adînci a teritoriului României, precum și la încadrarea lui în conceptul tectonicii litosferice. Vezi definitia »

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută Vezi definitia »

trei pizdei Vezi definitia »