SINGURĂTÁTE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care trăiește singuratic (1); spec. izolare morală. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (și de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -ătate. Vezi definitia »

CREDIBILITÁTE s.f. Însușire a unui lucru de a putea fi crezut. [Cf. fr. crédibilité]. Vezi definitia »

EXCITABILITÁTE s.f. Capacitate a materiei vii de a reacționa la o excitație exterioară. [Cf. fr. excitabilité]. Vezi definitia »

DIRECTITÁTE s. f. însușirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolișuri; directitudine, directețe. (< direct + -itate) Vezi definitia »

DIAVOLÉȘTE adv. 1. Drăcește. 2. Cu multă răutate. – Diavol + suf. -ește. Vezi definitia »