HALTÉRĂ s. f. 1. aparat din două rânduri de discuri metalice legate printr-o bară, folosit în atletica greacă; ganteră. ◊ (pl.) sport practicat cu acest aparat. 2. (pl.) balansiere (3). (< fr. haltère) Vezi definitia »

SONOLUMINESCÉNȚĂ s. f. emisiune slabă de lumină care însoțește fenomenul de cavitație produs într-un lichid supus acțiunii ultrasunetelor. (< fr. sonoluminescence) Vezi definitia »

-LÍZĂ² elem. lizi-. Vezi definitia »

FIBRINOLIZÍNĂ s. f. enzimă bacteriană capabilă să lizeze fibrina. (< fr. fibrinolysine) Vezi definitia »

LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica]. Vezi definitia »