bótă (bóte), s. f. – Băț, toiag, par. – Var. boată. Mag. bot (DAR), din sl. bŭtŭ; prin urmare este dubletul lui bîtă. Se folosește în Mold. și Trans. – Der. botaș, s. m. (hăitaș); botcă, s. f. (bobîrnac), pe care DAR îl derivă de la botă „butoi”; botei (var. botău), s. n. (turmă), pus în legătură de Diculescu, Elementele, 444, cu gr. βότον, și cu botă de Drăganu, Dacor., VI, 263; botie, s. f. (inflorescență). Vezi definitia »

SAVARÍNĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un aluat pufos, copt în forme speciale, bine însiropată, asezonată cu rom și garnisită cu frișcă. [< fr. savarin, cf. Brillat-Savarin – gastronom francez]. Vezi definitia »

STÍVĂ, stive, s. f. Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás. Vezi definitia »

UȘULÍȚĂ, ușulițe, s. f. (Rar) Ușiță. – Ușă + suf. -uliță. Vezi definitia »

CONVALESCÉNȚĂ s. f. perioadă de tranziție între momentul vindecării unei boli și însănătoșirea deplină. (< fr. convalescence, lat. convalescentia) Vezi definitia »