RĂSUFLÁRE, răsuflări, s. f. Acțiunea de a (se) răsufla și rezultatul ei; respirație, răsuflet, răsuflu. ◊ Loc. adj. și adv. Fără răsuflare = mort. ◊ Loc. adv. Dintr-o răsuflare = dintr-o dată, repede. ◊ Expr. A-și ține (sau a-și opri, a-și stăpâni) răsuflarea = a se sili să nu respire sau a respira ușor, fără zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) răsuflarea = se zice când cineva este copleșit, sugrumat de o emoție puternică, de spaimă etc. A-și da răsuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plămâni; suflu. ♦ Fig. Adiere ușoară. – V. răsufla. Vezi definitia »

ȘTOLUÍRE, ștoluiri, s. f. Operație aplicată pieilor fine, care constă în efectuarea mai multor întinderi în diferite direcții și care dă pieilor moliciune și suplețe. – V. ștolui. Vezi definitia »

DEZÍCERE s.f. Acțiunea de a (se) dezice și rezultatul ei; dezmințire, negare, retractare. [Var. deszicere s.f. / < dezice]. Vezi definitia »

AUTOAPRÍNDERE s. f. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă. (< auto¹- + aprindere) Vezi definitia »

RADIÉRE s.f. Faptul, acțiunea de a radia și rezultatul ei. [Pron. -di-e-. / < radia]. Vezi definitia »