ACUZATÍV s. n. caz al declinării care exprimă unele complemente și unele atribute. (< lat. accusativus, fr. accusatif) Vezi definitia »

DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif]. Vezi definitia »

CARMINATÍV, -Ă, carminativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care calmează durerile abdominale și favorizează evacuarea gazelor intestinale. – Din fr. carminatif. Vezi definitia »

EXPLOSÍV, -Ă adj., s.m. v. exploziv. Vezi definitia »

CONCESÍV, -Ă, concesivi, -e adj. Care face concesii; îngăduitor. ◊ Propoziție concesivă = propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza. Conjuncție concesivă = conjuncție care introduce o propoziție concesivă. – Din fr. concessif, lat. concessivus. Vezi definitia »