HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

MEGALOMANÍE s.f. Grandomanie. ♦ (Med.) Nebunie care constă în obsesia măririi, a gloriei, a grandorii. [Gen. -iei. / < fr. mégalomanie, cf. gr. megas – mare, mania – nebunie]. Vezi definitia »

COSMOFIZIOLOGÍE s.f. Știință care studiază funcțiile organismului în condiții artificiale cosmice sau în timpul unui zbor în cosmos. [Cf. fr. cosmophysiologie]. Vezi definitia »

INDICÍZIE s. f. nehotărâre, șovăială. (< fr. indécision) Vezi definitia »

ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration. Vezi definitia »