NUCLEÁR adj. Referitor la nucleu, al nucleului (unui atom). ◊ Fizică nucleară = parte a fizicii care studiază nucleul atomic și fenomenele legate de el; chimie nucleară = parte a chimiei care studiază nucleul atomului; reacție nucleară = interacțiune a două sau mai multe nuclee atomice (ori constituenți ai acestora), prin care se modifică natura, structura, numărul particulelor participante și se dezvoltă o mare cantitate de energie; energie nucleară = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare. [Pron. -cle-ar. / cf. fr. nucléaire]. Vezi definitia »

PROTOCOLÁR, -Ă adj. potrivit protocolului; care respectă anumite reguli de politețe, ceremonios. (< fr. protocolaire) Vezi definitia »

LEGATÁR, -Ă s. m. f. beneficiar al unui legat². (< fr. légataire, lat. legatarius) Vezi definitia »

petițár, petițáre, s.n. (înv.) 1. cutie în care se păstrau capsele ce se foloseau la armele de tip vechi. 2. cilindru mic în care se turna pulberea la armele de tip vechi. 3. locașul unde se punea capsa la armele de tip vechi. Vezi definitia »

BIFILÁR, -Ă, bifilari, -e, adj. 1. (Despre circuite) Format din două fire. 2. (Tehn.; despre cabluri electrice) Format din doi conductori separați. – Din fr. bifilaire, engl. biphilar. Vezi definitia »