IZOHIÉTĂ s.f. Linie care unește punctele de pe suprafața Pământului unde cad cantități egale de apă provenită din precipitații. [Pron. -hi-e, var. isohietă s.f. / < fr. isohyète]. Vezi definitia »

tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »

LITÚRGICĂ s.f. Ramură a teologiei care studiază istoria, formele și interpretarea cultului divin. [Gen. -cii. / cf. fr. liturgie]. Vezi definitia »

PROZAPODÓZĂ s. f. epanadiploză. (< fr. prosapodose, gr. prosapodosis) Vezi definitia »

VILIGIATURĂ, f. v. vilegiatură Vezi definitia »