ȚOLÍȚĂ, țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță. Vezi definitia »

porfíră (porfíre), s. f. – 1. (Înv.) Purpură. – 2. Rocă vulcanică dură. Mgr. πορφύρα, în parte prin intermediul sl. porŭfira; cu al doilea sens, prin fr. porphyre. Este dubletul lui porfir (var. profiriu), adj. (roșu-deschis, se zice despre vinuri), din ngr. προφύρα; profiră (var. prohiră), s. f. (varietate de struguri). Vezi definitia »

gríndină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre. Vezi definitia »

CAMIONÉTĂ, camionete, s. f. Autocamion de dimensiuni reduse; autocamionetă. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. camionnette. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »