BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus. ♦ Încăpere, gang sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Construcție de lemn sau de vergele de fier în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Arc de verdeață format de ramurile unite ale copacilor. ♦ (În sintagma) Boltă cerească sau bolta cerului = cer² (1). 2. (În sintagmele) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene. Boltă palatină = palat¹, cerul-gurii. 3. (Reg.) Prăvălie, dugheană. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – Din scr. bolta, magh. bolt. Vezi definitia »

POLINUCLEOTIDÁZĂ s. f. enzimă din mucoasa intestinală, care descompune acizii nucleici și nucleotidele. (< fr. polynucléotidase) Vezi definitia »

NURÍSĂ s.f. Rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor, cu capacitate mică, putând funcționa și prin cădere. [< fr. nourrice]. Vezi definitia »

șuprícă s.f. (reg.) tiv, tighel. Vezi definitia »

ȚÁGLĂ s.f. Semifabricat de oțel, cu secțiunea pătrată, obținut din blumuri; biletă. [< germ. Zaggel]. Vezi definitia »