pruslúc, pruslúce, s.n. (reg.) laibăr fără mâneci; vestă, pieptar. Vezi definitia »

zăbăúc (pop.) adj. m., pl. zăbăúci; f. zăbăúcă, pl. zăbăúce Vezi definitia »

MUC, (1) mucuri, s. n., (II) muci, s. m. I. S. n. 1. Vârf (înnegrit prin ardere) al unui fitil de lampă, de lumânare, de candelă; p. gener. fitilul întreg. 2. Bucățică rămasă dintr-o lumânare aproape consumată sau dintr-o țigară fumată. II. S. n. (Mai ales la pl.) Secreție (vâscoasă) produsă de glandele nazale și eliminată prin nări. ◊ Expr. (Fam.) A-i pica mucul (sau mucii) undeva (sau la cineva), se spune despre cineva care merge prea des undeva. A-i pica mucul (sau mucii) după cineva = a fi foarte îndrăgostit de cineva. Nu dai nici mucii pe el, se spune despre o persoană lipsită de orice valoare. – Refăcut din pl. muci (< lat. mucci). Vezi definitia »

TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco]. Vezi definitia »

podúc, podúcuri, s.n. (reg.) podeț, pod mic. Vezi definitia »