dóxă (-xe), s. f. – Prudență, înțelepciune, minte. – Var. doxie, docsă, docsie. Mr. dhoxă. Ngr. δόξα „glorie, considerație” (Tiktin; Gáldi 175). Este destul de popular; se folosește cu forma doftă, s. f. (Munt., reputație). – Der. doxologie, s. f. (te deum), din gr. δοξολογία (sec. XVIII, cf. Gáldi 175); doxastar, s. n. (carte care conține doxologiile), din ngr. δοξασταριον; doxastih, s. n. (motet care însoțește doxologia), din ngr. δοξαστιχόν. Vezi definitia »

NÁFURĂ s. f. v. anafură. Vezi definitia »

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică. Vezi definitia »

clisură, s.f. 1. chei, din sârbo-croată klisura = chei Vezi definitia »

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) Bufnitură. – Bufni + suf. -eală. Vezi definitia »