pișoárcă (pop.) s. f., g.-d. art. pișoárcei; pl. pișoárce Vezi definitia »

picioránță, picioránțe, s.f. (reg.) piciorong. Vezi definitia »

PERCLORÚRĂ s.f. Clorură care conține cea mai mare cantitate posibilă de clor. [< fr. perchlorure]. Vezi definitia »

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură. Vezi definitia »

múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »