TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo) Vezi definitia »

vârfuléț s. n., pl. vârfuléțe Vezi definitia »

ponevâț adj. m. (reg.) 1. miop. 2. (în forma: ponovăț) care nu observă ceva (deoarece e distrat, supărat etc.). Vezi definitia »

ranț (-țuri), s. n. – Cută, zbîrcitură. Mag. ránc (Gáldi, Dict., 154). În Trans., înv. Vezi definitia »

sprenț s.m. (înv. și reg.) haină bărbătească scurtă, până la brâu, croită pe talie. Vezi definitia »