CLORÍT, cloriți, s. m. Silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde. – Din fr. chlorite. Vezi definitia »

POSPĂÍT, -Ă, pospăiți, -te, adj. Acoperit sau învelit cu un strat subțire dintr-o materie; fig. cu o aparență înșelătoare de cultură, de civilizație etc.; superficial. – V. pospăi. Vezi definitia »

OVILÍT, -Ă adj. v. ofilit. Vezi definitia »

NUNTÍT¹ s. n. (Rar) Nuntire. – V. nunti. Vezi definitia »

vârtojít (reg.) adj. m., pl. vârtojíți; f. vârtojítă, pl. vârtojíte Vezi definitia »