RABATÓR s. n. organ al unor mașini agricole de recoltat care apleacă plantele spre aparatul de tăiere. (< fr. rabattoire) Vezi definitia »

COR s. n. I. 1. (în teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice, dansând și cântând versuri. 2. ansamblu de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ (fig.) grup, mulțime. 3. compoziție muzicală destinată a fi cântată de un cor (2). II. ansamblul navelor, centrală și laterale, ale unei biserici (catolice). (< lat. chorus, gr. khoros, it. coro) Vezi definitia »

AEROIONIZATÓR, aeroionizatoare, s. n. Aparat pentru concentrarea anionilor negativi într-o încăpere în scopul obținerii unui aer asemănător celui natural. [Pr.: a-e-ro-i-o-] – Din fr. aéroionisateur. Vezi definitia »

FRUGIVÓR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu fructe. [< fr. frugivore, cf. lat. frux – fruct, vorare – a devora]. Vezi definitia »

SUFLECIÓR, suflecioare, s. n. (Pop.) Suflețel. – Din suflet + suf. -ior. Vezi definitia »