strépit, strépituri, s.n. (înv.) zgomot puternic produs de arme sau de copitele cailor în fugă. Vezi definitia »

HLIZÍT, -Ă, hliziți, -te, adj. (Reg.) Care râde mult, prostește, fără rost. – V. hlizi. Vezi definitia »

FULGURÍT, fulgurite, s. n. Formație tubulară care ia naștere prin topirea rocilor sub acțiunea trăsnetelor. – Din fr. fulgurite. Vezi definitia »

TRĂNCĂNÍT s. n. Faptul de a trăncăni. – V. trăncăni. Vezi definitia »

LOTRÍT s. n. silicat natural hidratat de calciu, magneziu, aluminiu și fier, cristalizat, de culoare verde. (< fr. lotrite, cf. Lotru) Vezi definitia »