PENÚMBRĂ s.f. 1. Zonă incomplet luminată cuprinsă între umbra unui corp și regiunea luminoasă înconjurătoare. 2. (Pict.) Zonă în care lumina se amestecă cu umbra. V. clarobscur. [Cf. fr. pénombre]. Vezi definitia »

coloméică (coloméici), s. f. – Dans tipic din nordul Mold. Rut. kolomijka „ca în orașul Kolomija (sudul Poloniei)”. Vezi definitia »

PLANTOGRÁMĂ s. f. amprentă a tălpii piciorului în poziția ortostatică. (< fr. plantigramme) Vezi definitia »

bîtcă (bấtci), s. f. – Coastă, povîrniș. Origine necunoscută. DAR propune, dar este puțin probabil, mag. botkó, bötök „cap, mîner”; rezultatul probabil ar fi fost *bătcău. Diculescu 181 (urmat de Scriban) se gîndește la un gepidic *bütt(i)ka, din germ. butt- (› fr. butte); însă părerea sa a fost în general respinsă. Vezi definitia »

ARBORESCÉNȚĂ s.f. Stare sau formă a unei plante arborescente. [Cf. it. arborescenza, fr. arborescence]. Vezi definitia »