ÎNCOVOIÁLĂ, încovoieli, s. f. Încovoietură. – Încovoia + suf. -eală. Vezi definitia »

CĂLĂÚZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăúz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalaúzis. Vezi definitia »

FARINGÍTĂ, faringite, s. f. Boală care constă în inflamația faringelui. – Din fr. pharyngite. Vezi definitia »

TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse) Vezi definitia »

EPINÉTĂ s.f. Spinetă. [< fr. épinette]. Vezi definitia »