Definita cuvantului burețar
burețar, burețari s. m. (intl.) 1. individ situat pe o treaptă socială superioară aceleia boschetarilor; vagabond îmbrăcat mai îngrijit, care execută munci în interesul personal al anumitor persoane, obținînd în schimb protecție și mijloace de subzistență. 2. arab.
Sursa: Argou
Sursa: Argou
Cuvinte ce rimeaza cu burețar
INTERLINEÁR, -Ă adj. elem. interliniar. Vezi definitia »
CONȘCOLÁR, conșcolari, s. m. (Rar) Elev considerat în raport cu alți elevi de la școala (și din clasa) unde învață el. – Con1- + școlar. Vezi definitia »
BĂLIGÁR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășământ sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegár s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar. Vezi definitia »
VICECANCELÁR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier). Vezi definitia »
COLUMBÁR s. n. monument funerar cu nișe în care se păstrează cenușa morților incinerați. (<lat., fr. columbarium) Vezi definitia »