LOCOTENÉNȚĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< it. locotenenza) Vezi definitia »

șibuiálă, șibuiéli, s.f. (reg.) bătaie cu nuiaua. Vezi definitia »

ULUIÁLĂ, uluieli, s. f. Faptul de a ului; starea omului uluit, uimit; uluire. Zăpăceală, buimăceală. – Ului + suf. -eală. Vezi definitia »

TIROZÍNĂ s. f. aminoacid aromatic din diferite protide, a cărui oxidare produce melanina. (< fr. tyrosine) Vezi definitia »

SIMBIÓZĂ, simbioze, s. f. Formă de conviețuire reciproc avantajoasă între două specii diferite de organisme [Pr.: -bi-o-] – Din fr. symbiose. Vezi definitia »