BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoágă s. f.] – Baltă + suf. -oacă. Vezi definitia »

întâmpinătúră s.f. (înv.) 1. întâmpinare. 2. boală de oameni (durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri în urechi; junghiuri la toate încheieturile corpului; lumbogo, sciatică, reumatism poliarticular). 3. boală de vite. Vezi definitia »

ARHIVÍSTICĂ s. f. Știință care are ca obiect studiul documentelor cu valoare istorică. – Din arhivist + suf. -ică. Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ s. f. ciocan prevăzut pe fețele de izbire cu dinți în formă piramidală, pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție adâncituri regulate. (< fr. boucharde) Vezi definitia »

PREPONDERÁNȚĂ s. f. v. preponderență. Vezi definitia »