MULSÚRĂ, mulsuri, s. f. (Reg.) Mulgere. – Muls¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

tinóvă, tinóve, s.f. (reg.) loc mlăștinos, mocirlos. Vezi definitia »

AGÓGICĂ s.f. (Muz.) Teoria abaterilor ușoare de la tempo în executarea unei lucrări muzicale. [Gen. -cii. / cf. germ. Agogik, fr. agogique < lat., gr. agoge]. Vezi definitia »

flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR. Vezi definitia »

TIREOGLOBULÍNĂ s. f. proteină complexă din glanda tiroidă, bogată în iod. (< fr. thyroglobuline) Vezi definitia »