ERITROMICÍNĂ s. f. antibiotic puternic, activ mai ales în infecțiile stafilococice severe. (< fr. érythromycine) Vezi definitia »

JUDECÁTĂ, judecăți, s. f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ◊ Loc. adj. și adv. Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I, 3); soluție dată într-un litigiu. ◊ Loc. vb. A face judecată = a judeca. ◊ Expr. A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Lat. judicata (pl. lui judicatum). Vezi definitia »

INTERDEPENDÉNȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance]. Vezi definitia »

PETICÚȚĂ, peticuțe, s. f. Diminutiv al lui petică. Vezi definitia »

CARIATÍDĂ s. f. statuie reprezentând o femeie care susține o cornișă etc., ca o coloană. (< fr. cariatide, lat. caryatides, gr. karyatides) Vezi definitia »