CRACOVIÁC, cracoviace, s. n. Dans popular polonez, cu ritm vioi, cu pași săriți; melodie după care se execută acest dans; cracoviană. [Pr.: -vi-ac] – Din pol. krakowiak. Vezi definitia »

OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”. Vezi definitia »

obrác, obrácuri, s.n. (reg.) adăpost. Vezi definitia »

MONOMANIÁC, -Ă adj. (Rar) Monoman. [Pron. -ni-ac. / < fr. monomaniaque]. Vezi definitia »

godác (godáci), s. m. – Purcel de lapte. Sl. godŭ „an”, cu suf. -ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31). Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godăciță, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godănac (var. codănac), s. m. (puști, țînc, mucos); godană (var. codană), s. f. (tînără, fată), cu influența lui coadă „împletitură de păr”. Vezi definitia »