SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”. Vezi definitia »

C.A. ROSETTI 1. Com. în jud. Buzău; 4.656 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea, pe grindul Letea, în Delta Dunării; 1.356 loc. (1991); cherhana (Periprava). Vezi definitia »

ROTI- elem. roto-. Vezi definitia »

cremvusti Vezi definitia »

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta. Vezi definitia »