FIERUÍ, fieruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega în fiare; a fereca. – Din fier. Vezi definitia »

FĂLȚUÍ, fălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prelucra cu falțul pieile tăbăcite pentru a le reduce și a le uniformiza grosimea. 2. A face unor scânduri, țigle etc. un falț (care să permită îmbinarea lor). ♦ A executa îmbinarea unor piese de tablă cu ajutorul falțului. 3. A îndoi și a împături o coală de hârtie sau o tipăritură (în vederea manipulării, păstrării sau în vederea broșării ori a legării). – Din germ. falzen. Vezi definitia »

MÂNTUÍ, mấntui, vb. IV. Tranz. și refl. 1. (Pop.) A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.). 2. (Pop.) A (se) vindeca (de o boală). 3. (În limbaj bisericesc) A ierta sau a obține iertarea pentru păcatele săvârșite, a scăpa de pedeapsa divină; a (se) izbăvi, a (se) salva. 4. (Pop.) A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) sfârși. ◊ Expr. (Refl.) A se mântui cu... = a muri. [Prez. ind. și: mântuiesc] – Din magh. menteni. Vezi definitia »

țepuí, țepuiésc, vb. IV (reg.) a încercui cu un cordon de soldați; a străjui; a izola. Vezi definitia »

SMREDUÍ, smreduiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Înv.) A (se) molipsi, a (se) contamina. – Din sl. smurŭdĕtĩ. Vezi definitia »