TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec. Vezi definitia »

bistríț (bístriță), adj. – Acidulat, acru; se spune mai ales despre o varietate de prune. Sl. *bystrĭcĭ, de la bystrŭ „rapid; iute” (DAR). Se folosește în Mold. și Trans.; cf. iute. De aceeași origine este toponimul Bistrița. Vezi definitia »

BOÚȚ, bouți, s. m. Boulean. – Din bou + suf. -uț. Vezi definitia »

ȘPRÁIȚ s.n. Piesă de lemn sau de metal servind ca element de sprijinire a cofrajelor. [Pron. șpraiț. / < germ. Spreiss]. Vezi definitia »

MĂLĂÚȚ, mălăuțe, s. n. (Reg.) Mălăiaș. – Din mălai + suf. -uț. Vezi definitia »