ciocní (-nésc, -ít), vb. – 1. A bate, a izbi. – 2. A bate în ușă. – 3. A închina, a lovi ușor paharele înainte de a bea. – 4. A tăbărî, a năvăli, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucăes, megl. ciucnes. Formație spontană, plecîndu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitură”, care prezintă un paralelism perfect cu ciocăni. Se consideră, totuși (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), că trebuie să provină din vreo formă sl. ca rus. čoknuti, bg. čeknuvam; ceea ce nu pare posibil, dacă se ia în considerație aceeași posibilitate expresivă, aplicată identic boc(ă)ni și poc(ă)ni. Der. ciocnaș, s.m. (miner care muncește într-o salină), cf. ciocănaș, probabil prin contaminare cu ocnaș; ciocneală s.f. (izbitură); ciocnet, s.f. (izbitură); ciocnitură, s.f. (izbitură). Vezi definitia »

BANDINI, Marco (BANDINUS MARCOS) (C. 1593/1598-1650), misionar franciscan, de origine bosniac. Stabilit în Moldova (din 1644). Raportul său (Codex Bandinus) este unul dintre cele mai importante memorii din sec. 17 privind Țările Române. Vezi definitia »

cherțăní, pers. 3 sg. cherțănéște, vb. IV (reg.) 1. (despre șoareci) a chițcăi. 2. (despre copii) a scânci. Vezi definitia »

BODONI, Giovanni Battista (Gianbattista) (1740-1813), tipograf italian. A realizat „Monumenta tipografica”, un valoros îndreptar tehnic. Ediții remarcabile, printre care: „Aminta”, „Horațiu”, „Homer”, „Oratio dominica în 155 de limbi”. Vezi definitia »

târsiní vb. IV (reg.) a învechi, a uza o haină. Vezi definitia »