PERISELENÁR, -Ă adj. Perilunar; circumlunar, circumselenar. [Cf. fr. périsélénaire]. Vezi definitia »

METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar. Vezi definitia »

EPENDIMÁR, -Ă adj. Al ependimului. [< fr. épendymaire]. Vezi definitia »

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea]. Vezi definitia »

TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar. Vezi definitia »