Definita cuvantului tocilar
TOCILÁR, -Ă, tocilari, -e, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu ascuțirea instrumentelor de tăiat (la tocilă). 2. Fig. Elev sau student care își învață lecțiile pe dinafară, în mod mecanic; bucher. – Tocilă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tocilar
hontár, hontári, s.m. (reg.) miner care scoate piatra din mină. Vezi definitia »
SINAXÁR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on). Vezi definitia »
păcurár (păcurári), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocîrlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Pușcariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorită concurenței cu păcurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost înlocuit în mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Pușcariu, Lr., 201); se păstrează mai ales în Trans. – Cf. păcuină. Der. păcurăresc, adj. (ciobănesc); păcurărește, adv. (ciobănește); păcurariță, s. f. (păstoriță). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21). Vezi definitia »
BAZÁR s.n. Loc (acoperit) unde se vând obiecte de tot felul; (p. ext.) târg, piață. [Pl. -ruri, -re. / < fr. bazar, cf. pers. bazar – piață]. Vezi definitia »
DREPTUNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de dreptunghi. [Pron. -ghiu-. / < dreptunghi, după fr. rectaugulaire]. Vezi definitia »