PNEU s.n. (Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron. pneu. / < fr. pneu, cf. germ. Pneu]. Vezi definitia »

CORIFÉU, -ÉE I. s. m. conducător al corului în teatrul antic grecesc. ◊ cântăreț solist într-un cor. ◊ balerin care conduce un ansamblu de balet. II. s. m. f. om de seamă cu rol conducător într-un domeniu al științei sau al artei. (< fr. coryphée, gr. koryphaios, șef) Vezi definitia »

SEBACÉU, -ÉE adj. De natura seului, unsuros. ♦ Glande sebacee = glande situate în piele la rădăcina părului și care secretează sebumul; chist sebaceu = umflătură apărută sub piele datorită hipertrofiei glandelor sebacee. [Pron. -ceu. / < fr. sébacé, cf. lat. sebaceus < sebum – seu]. Vezi definitia »

POLILÉU s. n. v. polieleu. Vezi definitia »

GAZÉU s.n. Țesătură transparentă cu rărituri rezultate dintr-o combinație de țesut și împletit. [Cf. fr. gazé – specie de fluture]. Vezi definitia »