Definita cuvantului continuu
CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu continuu
INGÉNUU, -Ă I. adj. care dovedește ingenuitate. II. s. f. (teatru, cinem.) rol care prezintă o tânără fată naivă. (p. ext.) persoană ingenuă. (< lat. ingenuus,fr. ingénu) Vezi definitia »
INÓCUU, -UĂ adj. (Liv.) Care nu produce nici o vătămare; nevătămător, inofensiv. ♦ (Fig.) Nevinovat, sărac cu duhul, slab de înger și de minte. [Pron. -cu-u, pl. -ui, -ue. / cf. it. innocuo, lat. innocuus < in – negativ, nocuus – nociv]. Vezi definitia »
CONTÍGUU, -UĂ adj. Legat, unit de ceva, care are elemente comune cu altceva; alăturat. [Pron. -gu-u. / cf. fr. contigu, it. contiguo, lat. contiguus]. Vezi definitia »
SUPÉRFLUU/SUPERFLÚU, -UĂ adj. de prisos; inutil. (< fr. superflu, lat. superfluus) Vezi definitia »
PROMÍSCUU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. (Livr.) Care are caracter de promiscuitate. – Din lat. promiscuus, fr. promiscue. Vezi definitia »