APORÉTICĂ s.f. (În filozofia antică) Metodă de a descoperi contradicțiile și dificultățile teoretice în scopul găsirii adevărului sau pentru a fundamenta o îndoială agnostică. [< fr. aporétique, cf. gr. aporein – a se îndoi]. Vezi definitia »

SUBVEDÉTĂ s.f. Subdiviziune a vedetei (II) [în DN]. [< sub- + vedetă]. Vezi definitia »

CENZÚRĂ, cenzuri, s. f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure. Vezi definitia »

ARTOTÉCĂ s. f. 1. colecție de obiecte de artă. 2. secție ce împrumută acasă tablouri și alte diverse obiecte de artă. (< artă + -tecă) Vezi definitia »

JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. jirebie¹. Vezi definitia »